Încă de mici ne dorim să fim oameni mari. Suntem formați copiind ceea ce oamenii mari ne arată, preluăm valorile și comportamentele cu care intrăm în contact și tindem să-i credem pe cei mari și să le copiem acțiunile chiar dacă uneori acestea ni se pot părea prea complicate. În mintea noastră, atunci când suntem copii, acțiunile oamenilor mari par să aibă un sens chiar dacă noi nu-l putem înțelege. Deși copierea comportamentului adult atunci când suntem copii se produce prin joc, tindem mereu să ne asumăm roluri care implică responsabilitate. Spre exemplu, mulți copii se joacă atunci când sunt mici “de-a doctorul” responsabilitatea lor fiind să aibă grijă de oameni. Continuarea
Articole publicate de: Andreea Floriana Lică
Cine e șmecher și cine e fraier?
Școala reprezintă unul dintre primii pași ai integrării unui om în societate. În școală suntem formați pentru a relaționa cu ceilalți, a urma regulile jocului societății și a respecta ierarhii. Instrument de formare, școala ne introduce în universul învățării urmând aceeași structură ierarhică – mai întâi ne învață să scriem și să citim, apoi, treptat, orele și specializările sunt astfel structurate încât fiecare elev să poată studia materiile care îi plac mai mult și să se specializeze pe un anumit domeniu, toate sub eticheta culturii generale. Dar văd oare tinerii din societatea românească de azi școala ca fiind o sursă a cunoașterii? Într-o societate în care nonvalorile sunt percepute ca valori, tinerii sunt mai deschiși către a îmbrățișa trendurile susținute de către massmedia și mai puțin cultura, văzută de mulți dintre elevi ca învechită și neproductivă. Continuarea
De ce să mă implic în activități și proiecte extrașcolare?
Întrebarea cu privire la cariera pe care o vom urma ne urmărește încă din primii ani de viață – de la răspunsul inocent și sigur la întrebarea “Ce vrei să te faci când vei fi mare?” la întrebările de tipul “Unde mă angajez după absolvire?” pe care începem să ni le punem, singuri, mai târziu. Continuarea
Dorește-ți mai mult decât bani
Omul a fost adesea catalogat ca un “homo faber”, capabil să producă unelte și să le varieze la nesfârșit în scopul satisfacerii nevoilor sale care se schimbă. Societatea, la rândul ei, ne învață ce trebuie să avem pentru a putea fi fericiți. Cu alte cuvinte, societatea a transformat bunurile, mai precis banii, din mijloace către fericire în chiar fericirea. Continuarea