Părinții sunt persoanele care ne ghidează prin această tumultoasă lume,ne îndrumă să nu ocolim respectul,iubirea și bunele maniere de-a lungul existenței.Totodată, ei sunt cei care ne ajută să ocolim obstacolele, ne mângâie oferindu-ne cu siguranță cele mai bune sfaturi și ne îndeamnă să parcurgem un drum anevoios de cele mai multe ori pentru a ajunge la destinația prevăzută.

Însă, există situații în care problemele existențiale ne despart de părinții noștri, aceștia fiind nevoiți de situația sau de dorința de a le da ceva mai bun copiilor săi să urmeze căile străinătății. Peste 82.000 de copii aveau, în primele trei luni din 2013, cel puțin un părinte plecat la munca în străinătate, numărul fiind mai mare decât cel de la sfârșitul lui 2012, rezultă din datele centralizate de Direcția pentru Protecția Copilului din Ministerul Muncii. Poate din punct de vedere financiar le vor acoperi nevoile și dorințele, însă pe latura emoțională odată cu plecarea lor va rămâne un gol imens în sufletul copiilor.
Copiii lăsați în grija altor persoane, fie că sunt acestea sunt cu un grad de rudenie sau nu, vor suferi enorm. Nicio altă persoană nu poate înlocui părintele plecat, dar nici nu va putea compensa dragostea de părinte cu lucrurile cumpărate din banii trimiși.

Cum reacționează copilul în perioada separării de părinte?

Fiecare copil va reacționa în mod diferit în perioada separării de părinte. Unii dintre ei sunt tot timpul triști, sunt foarte sensibili, plâng aproape din orice banalitate, se închid în carapacea lor, nu mai doresc să comunice cu nimeni și pot ajunge la depresie. Alții, însă se răzvrătesc, nu mai învață bine la școală, au devieri de comportament. Sunt și acei copii care se simt vinovați de plecarea părintelui, au resentimente.Oricum ar reacționa în adâncul conștiinței lor există un sâmbure de vinovăție care odată cu trecerea timpului se transformă în suferință atroce.
Există totdată părinții care îi sună mai des pe copii săi, care vin acasă la câteva luni să îi viziteze sau acei părinți care le trimit doar bani. Cele mai întâlnite situații sunt acelea în care părinții le promit copiilor că vor lipsi o perioadă scurtă de timp, însă de fiecare dată când vorbesc le mai adaugă câteva luni în lista de așteptare, astfel ducând la o iluzie și la o puternică despărțire între părinți-copii.

Câteva sfaturi generale

Comunicarea cu copilul înainte de a pleca, să nu se meargă pe ipoteza că dacă este mic nu va simți despărțirea atât de dureroasă. Este o idee total greșită deoarece este esențial să îi explicit copilului premisele plecării, să îl pregătești din punct de vedere psihic, să îl asiguri că nu este vinovat de plecarea părintelui, că veți ține legătura (telefon, internet), iar în vacanțe vă veți petrece timpul împreună și nu numai.
Trebuie pus în temă cu cine va rămâne în tot timpul in care părintele va fi plecat, se stabilește relația dintre copil și persoana care îl va avea în grijă.
Înainte de plecare se recomandă câteva întâlniri de consiliere psihologică care să stabilească relația dintre părinte și copil înainte de plecare, dar și în timpul separării lor pentru a preveni apariția problemelor în familie.

Toți părinții fac tot ce pot pentru a asigura copilului ce este mai bun pentru a avea o copilărie frumoasă și o viață liniștită, însă nu trebuie luată în calcul doar partea materială, ci o dezvoltare armonioasă pe toate planurile deoarece familia este comoara copilului.

Iată și un clip care subliniază relația dintre părinte și copil.